Cine e, de fapt, cerșetorul din imagine. A fost un artist român îndrăgit, dar acum a ajuns de nerecunoscut

Un caz cel puțin trist a fost scos la iveală de jurnaliștii din Iași, interesați de povestea unui bătrân care cânta la nai într-o zonă cunoscută din oraș.

Aceștia au aflat că bătrânul este Paul Gherman, acum în vârstă de 86 de ani, un cunoscut muzicant local. Bărbatul povestește cu mâna pe inimă că nu prea i-a plăcut școala, dar că, în schimb, muzica a fost marea pasiune a vieții sale. El a învățat să cânte la mai multe instrumente, dar naiul rămâne preferatul său.

El nu cântă pentru bani pe stradă, deși pensia este mică, ci pentru a-și aminti de vremurile în care era sufletul petrecerilor.

La vârsta de 86 de ani are mai multe probleme și dureri, însă nu se plânge și mulțumește de sute de ori celor care-i întind o mână de ajutor. Oamenii nu trec nepăsători pe lângă el, unii se opresc doar pentru a-i asculta muzica, alții îl răsplătesc cu bani, notează BZI.

„Norocul meu știi care-i? Că nu mai am mult de trăit, așa că îmi ajung bănuții pe care-i mai strâng din ce îmi dă lumea. Am 86 de ani, n-am niciun dinte, la ochiul drept am cataractă, la urechea stângă am timpan din plastic, am un umăr, o mână și un picior rupt, deci aș putea spune că sunt făcut din bucăți. Dar la vârsta mea încă mă mai țin”, mărturisește bătrânul.

„Noi am tras în piept statul cu banii, el pe noi cu pensia”

Bărbatul spune că a câștigat mult din muzică, mai ales de la nunți, dar recunoaște că nu a contribuit și la stat, pentru a-și asigura o bătrânețe cât mai liniștită.

„Nașa mea de botez m-a sfătuit să mă duc la o școală de meserii, dar eu am ales conservatorul, pentru că știam că pot mai mult. Am făcut bani la viața mea din muzică, cu acordeon, saxofon și clarinet. Mi-am cumpărat casă cu banii făcuți la nunți și nu am dat nimic la stat. Știi care-i treaba cu muzicanții? Noi am tras în piept statul și el ne-a tras în piept cu pensia, deci pot să spun că suntem chit.

Cu toate astea, am o pensie frumușică, cu care mă descurc, așa că nu am motive să mă plâng, în comparație cu majoritatea dintre colegii mei care au murit înainte să prindă pensia. Am făcut și școală la viața mea, am terminat conservatorul, deci am fost muzicant cu diplomă și de asta mai vin aici din când în când, vreau să mai aud cum suna tinerețea mea și să-mi aduc aminte de vremurile bune, când singura mea problema era că aveam prea multe petreceri”, destăinuie Paul cu nostalgie.

Sursa foto: BZI.